(Cuviosul Onufrie, sursa: "Icoane ortodoxe")
Vârtejul înnoirii şterge,şi rău, şi bine , şi frumos,
căci viaţa merge înainte,
şi depărtarea de Hristos.
Dorm sihaştrii-n cimitire,
Lumea nu-i mai pomeneşte,
un monah, la mănăstire,
un pomelnic le citeşte.
Crucile de pe mormânturi
putrezesc de vreme rea,
de ploi reci şi aspre vânturi
stinsu-li-s-a candela.
Dorm azi, într-un loc uitat,
moaştele de cuvios,
el în viaţă a purtat
crucea grea a lui Hristos.
Ca pe oameni din beţie
să-i întoarcă la credinţă,
a dat vot de sărăcie
şi pe sine jertfă vie.
A purtat straie de sfinţi,
nevoindu-se stingher
şi, în nopţile fierbinţi,
a băut roua din cer.
Doar un mormânt părăsit
fost-a moştenirea sa,
sufletului ostenit
datu-i-s-a liniştea.
Dar eu ştiu c-a fost chemat
către alte zări mai bune –
din loc verde, înmiresmat,
ne-ntăreşte-n rugăciune.
Postări
