Nebănuite stihuri, colindă,îţi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide uşa frate creştine,
priveşte cum ard în flăcări de iubire.
Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură şi sună
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţară cu raze de lună.
Când Îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasma de nard.
Versul cel dulce duios cântă şi-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele şade.
Priveşte cum ard şi pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire…
Deschide, deschide uşa creştine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire.
Postări
