de Gavriil Stiharul
(Răstignirea. Sursa :"Resurse-ortodoxe")
Veacul disperării perfid şi mişel
renaşte dumnezei cu pântec de-oţel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet şi-n minte.
Vopsiţi în roşu, mânjiţi pe braţe şi dinţi
pe stadioane
hippy-i dau concerte
în stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinţi
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos
guru de-apartament
şi-a convins ciracii, extaz şi încântare,
învăţând pe ei că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire !
E
hippy-ul un sfânt? E-un
guru Mesia?
Sunt ale lor fraze mesaj de mântuire?
Privirea mi-o întorc către
Răstignitşi sufletul o clipa se ridică.
Văd patru cuie şi un Hristos smerit,
ce patima o-ndură din dragoste de oameni.
Văd spinii Lui şi-o înviere care
va fi a noastră şi Raiul în mine creşte,
cum creşte
Liturghia în Altare,
când preotul solemn
împărtăşeşte.
Văd o mână mică, sfioasă şi albă,
bătând mătănii la icoana poleită
a
Sfintei Fecioare. O rugăciune caldă
se murmură cuvioasă şi smerită.
Mai cred copiii Tăi în Altare şi minuni,
în
Maica Sfântă şi Pruncu-i de la sân,
în holdele sfinţite, în datini şi-n goruni,
în
naşterea Ta, Doamne, din staulul cu fân?