Stih de pus pe rană

de Gavriil Stiharul

A curs sufletul meu
până-n iadul cel greu.
Ce-ntuneric era!
Mi-era sete de-o stea.

A fiert sufletul meu
până la Dumnezeu,
din norul de patimi
ploua cu lacrimi.

Un vânt a venit
şi m-a răcorit,
sufla Dumnezeu
prin Sfânt Duhul Său.

A curs pe pământ,
în chip de cuvânt,
ca dintr-o vrană,
stih de pus pe rană.