Rugăciune ucisă prin nerostire

Dă-mi, Doamne, rostirea sfinţilor
să-Ţi pomenesc dumnezeiescul Nume.
Dumnezeule, candela îmi este stinsă,
limba îmi este străină
şi inima îmi bate cu disperare într-un zid de piatră
dincolo de care eşti Tu.
Numele Tău sfânt geme biciuit de cuvinte făţarnice,
iar noi credem că-l lăudam şi-l cântăm.
Eu ştiu că rugăciunea este ucisă prin nerostire
ca un prunc în pântecele mamei prin nenaştere,
dar cuvintele mele pământeşti
sunt o cunună de spini pe fruntea Ta dumnezeiască.

Dă-mi, Doamne, rostirea sfinţilor Tăi
să-Ţi pomenesc dumnezeiescul Nume,

lăudat, cântat şi plâns de sihaştri şi poeţi.