de Gavriil Stiharul
În miercurea vânzării
ucenicii se împrăştie
precum fulgii de păpădie
spulberaţi de prima adiere.
Statornică rămâne Fecioara –
cearcănele de la ochi
străjuiesc porţile.
Gândul meu de prinde
de rugăciunile ei,
de durerea ei –
curajul.
Picături mi se rostogolesc pe pleoape
şi trecătorii cred că sunt lacrimile mele
pentru Cel ce va fi răstignit.
Numai eu şi ea
ştim taina – sunt ale ei
venite de dincolo de nori.
ucenicii se împrăştie
precum fulgii de păpădie
spulberaţi de prima adiere.
Statornică rămâne Fecioara –
cearcănele de la ochi
străjuiesc porţile.
Gândul meu de prinde
de rugăciunile ei,
de durerea ei –
curajul.
Picături mi se rostogolesc pe pleoape
şi trecătorii cred că sunt lacrimile mele
pentru Cel ce va fi răstignit.
Numai eu şi ea
ştim taina – sunt ale ei
venite de dincolo de nori.





