De ce a oprit Dumnezeu pe om să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului

de Gavriil Stiharul

Într-o zi Cătălin îl întreabă pe Păresimi Fericitul:
- Spune-mi, fericitule, de ce Dumnezeu a interzis omului în rai să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului? Oare a vrut ca omul să rămână într-o permanentă ignoranţă?
- Ascultă, Cătălin, ce poţi să-mi spui despre răposatul tău tată?
- A fost un om bun. A muncit din greu ca eu să pot învăţa carte. Ne-a iubit mult, a avut grijă de mama şi de mine...
- Opreşte-te, Cătălin. Văd că ai o părere bună despre el. Nu aşa gândeai şi acum un an.
- Atunci am crezut că a fost un om rău fiindcă am aflat şi despre unele lucruri pe care le-a făcut şi de pe urma cărora am avut de suferit foarte mult. Din aceasta cauză ajunsesem sa-l urăsc. Mama s-a supărat că am aflat aceste lucruri din altă parte, căci avea de gând să mi le spună chiar ea când voi fi mare, când voi avea priceperea să le înţeleg.
- Îl urai pentru că nu erai pregătit să înţelegi răul. Lumea nu este nici albă, nici neagră, aşa cu unii o simplifică, ci este gri, este complexă. Adam şi Eva au aflat prea devreme despre întocmirea ei, când nu erau pregătiţi să o înţeleagă. Nu au avut timp să afle că a fost coruptă ulterior de cel rău, au crezut că Dumnezeu a făcut-o rea dintru început şi nu L-au mai iubit. Dumnezeu le-ar fi îngăduit să mănânce din pomul cunoaşterii, dar numai după ce ar fi fost pregătiţi să o înţeleagă corect, aşa cum l-ai înţeles tu pe tatăl tău, atunci când te-ai făcut mare.
- Cătălin rămase pe gânduri şi spuse întru târziu:
- Cred că ştiu care este morala: toate la timpul lor.