de Gavriil Stiharul
Sunt stropi de noapte acei ochi care nu mint
în strălucirea zorilor aprinse
când bolta înfrântă de un nor cernit
urmează mersul pleoapelor deschise?
Să-ţi cer să cobori privirea către mine --
eu, umila lumânare care se topeşte --,
să potriveşti lumina zilei către mâine,
să simţi flacăra în tine cum creşte?
Nu vei mai putea întuneca vreodată zarea:
scânteia unui gând stingher te va trăda,
când norii sterpi se vor uni cu marea,
în piepturile noastre pescăruşii vor ţipa.
Fată cu cercel de perlă de Johannes Vermeer (1632-1675)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu