de Gavriil Stiharul
Şi torc lacrimi din ţurţurii grei de muguri,
în chilii plâng îngerii de ipsos,
eu stau cu timpul care arde-n ruguri,
şi jertfă sunt în veşnicul Hristos.
Se aud gemete de oseminte
sângerând pe crucile ascunse
şi luna se ascunde înainte
de poveştile încă nespuse.
În noapte torci un fir necunoscut
şi caier e privirea mea mirată
căci îmi vorbeşti de sfinţii de demult,
dar ştiu c-am fost demult abandonată.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu