şi toamna pe aleiele pustii
aşteptând întoarcea paşilor ei,
pentru totdeauna femeia din visele morţii.
Oamenii nu cred în veşnicie
şi spun că-i doar un nostalgic zvon
asemenea unui vânt tomnatic
cu gust de roade cereşti.
Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,
risipind miros de fân proaspăt cosit,
prea eternă
să poţi suporta anotimpurile muritoare.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu